Problema socială

Satul Vurpăr, din Județul Sibiu se confrunta cu saracia, in conditiile ei extreme. Si in conditiile acestea de saracie extrema, nu are capacitatea de a exploata resursele pe care le are.

Satul are o livada de 215.38 ha cu pomi din soiuri traditionale, 90 % din ea certificata ecologic si nu este nici o statie de procesare, astea inseamna ca in loc sa se folosească resursele pe care le au pentru a imbunatati conditiile de trai, continu sa se vândă o marfa pentru un produs premium – ieftin, ieftin de tot ca materie prima industriala ne-ecologic de calitatea 2. Ne dorim sa incercam sa atenuam saracia, prin cresterea valorii adaugate a produselor pe care le poate da satul. 

Vurpăr e o comună la nici 30 de kilometri de Sibiu, ruptă parcă de timp. Fara semnal in majoritatea retelelor de telefonie, cu asfalt doar la strada principală, localitatea are foarte mulţi oameni săraci, care se zbat să supravieţuiască. (Sursa: adev.ro/pbh296). De asemenea, așa cum reiasă din raportul Primarului Comunei Vurpăr pentru anul 2019 rezulta ca in comună exista 2550 de persoane in 840 de gospodarii. Din cele 840 de gospodarii 111 au depus cereri pentr ajutor la incalzire; sunt 280 de anchete sociale, beneficiaza de ajutor social 85 de familii; pentru ajutorul de sustinerea familiei exista 33 de dosare; pensionari cu pana la 1000 ron venit sunt 196 de persoane si sunt 76 de persoane cu handicap.

In Documentul Tendinte Sociale emise de Institutul National de statistica se arata că: 
”…. concluzia a fost că există sărăcie extremă în cel puțin o treime din localitățile județului Sibiu. Astfel, în ciuda faptului că județul Sibiu este unul dintre cele mai bogate județe din România, fiind pe locul 6 la nivel național în privința PIB-ului pe cap de locuitor (aproximativ 38.000 de lei în 2014 -conform INSEE), sunt încă zone în care grupuri formate din 50 – 100 de persoane ce trăiesc în sărăcie lucie. Din lista localităților rurale în care au fost identificate zone marginalizate sau sărace fac parte satele Alțîna, Boian, Velț, Biertan, Richiș, Bîrghiș, Brateiu, Buzd, Brădeni, Țeline, Veseud, Cârțișoara, Gura Râului, Hoghilag, Prod, Valchid, Iacobeni, Movile, Netuș, Noistat, Jina, Mălâncrav, Roandola, Armeni, Metiș, Moardăș, Fofeldea, Țichindeal,
Prislop, Buia, Soroștin, Rusciori, Târnava și Vurpăr.” (Sursa: https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/tendinte_sociale.pdf )

Într-un alt document se poate vedea ca, in estimarile Bancii Mondiale, in Vurpar din 2557 de locuitori peste 419 locuitori traiesc in zonele marginalizate si in saracie. În raportul primarului se arata ca din cei 2557 de persoane inregistrate in comuna un numar de cel putin 150 de persoane sunt plecate la munca in afara tarii. 

În județul Sibiu, o treime din comune includ sate care au zone marginalizate, cu o densitate mare a gospodăriilor sărace. Prin definiție, aceste zone sunt sectoare de recensământ în care majoritatea locuitorilor au cel mult educație secundară de nivel inferior, lucrează în economia informală (în special agricultură) și trăiesc în condiții precare, fie în gospodării supra-aglomerate, fie fără acces la apă sau electricitate, ori în locuințe improvizate. Aceste zone se caracterizează prin faptul că locuitorii săi au venituri reduse, există un număr mare de mame minore sau foarte tinere, număr semnificativ de copii. Locuințele sunt realizate din chirpici sau cărămidă recondiționată, acoperișurile sunt improvizate, nu există curți delimitate. Familiile se încălzesc cu lemne, dar pe timpul iernii nu pot încălzi mai mult de o încăpere și de aceea toți membrii familiei stau într-o singură cameră. (Sursa : https://sibiu100.ro/administratie/62711-analiza-sociala-in-premiera-in-judetul-sibiu/)

Suntem inspirati sa credem ca avem sanse sa aratam ca suntem mai buni, ca exista spirit civic si ca impreuna putem face diferenta. Astfel credem ca este de datoria noastra, a celor care avem mai multe resurse, sa facem tot ce ne sta in putere pentru a sustine astfel de comunitati, unite prin suferinta si rasete de copii.

Solutia ?

O soluție potrivita ar fi sa ne folosim de livada din sat care ar putea sa aduca venituri si chiar ar putea deveni marca sociala a satului. Aceasta livada ocupa o portinune semnificativa din sat. Ea a fost infiintata in 1952 impreuna cu livada de la Bazna. In prezent peste 90% din ea este certificata ecologic. Din nefericire fuctele se vand la export in Germania sau catre fabrica de la Raureni la pret de 0.45 ron pe kg fara a conta faptul ca sunt ecologice.
Consideram ca a vinde resursa neprelucrata este o pierdere financiara pentru oamenii din sat care detin parti din livada. Ne gandim ca pretul platit este pe marfa industriala, banii pentru procesare nu raman in sat, si plusul de valoare pentru produs traditional, ecologic – care este o piata premium, se pierde.

Consideram ca proiectul nostru ar putea rezolva acest neajuns.
Aducem in sat posibilitatea de a crea un produs care, vandut cu povestea livezii si a afacerii sociale, ar putea deveni un produs de succes. Asta ar putea aduce si prosperitate pentru oamenii din sat.

Se creaza locuri de munca, se instruiesc oamenii, si asigura suport gratuit pentru procesare, cei care doresc a dezvolta alte produse pe baza de retete traditionale din fructe vor fi sustinuti, si consiliati, chiar vor fi ajutati sa obtina fonduri europene pentru dezvoltare.
Vor invata sa lucreze in livada in mod profesional, isi vor putea schimba perspectivele. Toate acestea impreuna vor ameliora problema saraciei pentru o parte din populatia afectata din sat, iar cu ajutorul statiei de procesare nu se mai vinde un produs de calitate industriala, ci va fi transformat intr-un produs premium.